Ce este bluetooth?

Tehnologia Bluetooth a ajuns cea mai populară soluţie de conectare wireless pentru o piaţă tot mai mare de dispozitive precum telefoane mobile, camere digitale foto şi video, calculatoare, PDA-uri, imprimante, etc.

Este un pas înainte pentru reţelele de mici dimensiuni datorită avantajelor tehnologiei care permit operarea fără intervenţia utilizatorilor şi la un consum foarte redus de putere, făcând-o astfel potrivită pentru a fi utilizată de către dispozitive mici, portabile, care sunt alimentate de obicei cu baterii.

În tehnologia Bluetooth, comunicaţia se face în radiofrecvenţă, fiind folosită o bandă de frecvenţe de 2.4 gigahertz (mai exact între 2.402 GHz şi 2.480 GHz ) care nu necesită licenţă şi poate fi folosită astfel aproape oriunde în lume. Banda este divizată în 79 de canale radio, fiecare canal având o lărgime de bandă de 1 MHz.

Interferenţa radio trebuie tratată corespunzător pentru că în această bandă mai operează şi alte tehnologii de comunicaţie de radiofrecvenţă cum ar fi telefoane cordless, uşi garaje automate, etc. Bluetooth foloseşte tehnica de împrăştiere spectrală cu schimbare în salturi de frecvenţă, această schimbare de frecvenţă producându-se de 1600 ori pe secundă. Fiecare dispozitiv având o gama de alegere a 79 de frecvenţe care se schimba de 1600 ori pe secundă, este puţin probabil ca două dispozitive să fie pe aceeaşi frecvenţa în acelaşi moment, iar dacă totuşi interferenţa are loc, ea durează doar o mică fracţiune de secundă.

Când două dispozitive stabilesc o legătură Bluetooth, unul activează în rolul de master iar celălalt ca slave, existând posibilitatea ca un dispozitiv oarecare să funcţioneze ca master într-o legătură şi ca slave într-o altă legătură. La un master se pot lega până la 7 slave-uri active, sau încă 255 de slave-uri dacă acestea sunt în modul park, reţeaua formată numindu-se piconet (picoreţea) . Rolul de master nu conferă unui dispozitiv nici un fel de privilegii sau autoritate, masterul fiind responsabil de sincronizarea dispozitivelor legate la el. Toate slave-urile care comunică cu un acelaşi master îşi schimbă frecvenţa în acelaşi timp cu masterul.

Un dispozitiv se poate lega la un piconet în două moduri. 1) Un dispozitiv poate intra în starea de interogare pentru a descoperi alte dispozitive. În cadrul acestei stări este furnizată şi informaţia legată de serviciile de care are nevoie dispozitivul. Dispozitivul care oferă unul sau mai multe din aceste servicii cerute, va răspunde dacă se află în modul activ. Procesul de stabilire a canalului între unul sau mai multe dispozitive va depinde şi de nivelul de securitate folosit. 2) Masterul poate căuta dispozitive şi dacă găseşte, le introduce automat în piconet, în funcţie de nivelul de securitate definit pe dispozitive.

Distanţa între două dispozitive în care se poate stabili un canal de comunicaţie depinde de clasa de putere. Tabelul de mai jos afişează cele trei clase de putere şi distanţa de conectare maximă specifică fiecăreia.

Două sau mai multe piconets se pot intersecta şi formează un scatternet, fiind posibil ca unul dintre dispozitive să aibă rol de master într-un piconet şi de slave în alt piconet.

Specificaţiile pentru Bluetooth au fost scrise cu intenţia simplităţii conectării între două dispozitive astfel că majoritatea producătorilor de dispozitive aleg variantă configurării lor fără setări de securitate.
Standardul Bluetooth permite setarea a trei nivele de securitate descrise mai jos :

1. No security. Dispozitivul permite conectarea oricărui alt dispozitiv.
2. Service level security. Măsurile de securitate sunt iniţiate după ce canalul de comunicaţie a fost stabilit. Suportă autentificare, criptare şi autorizare.
3. Link level security. Măsurile de securitate sunt iniţiate înainte de stabilirea comunicaţiei. Suportă autentificare şi criptare.

Dispozitivele configurate cu nivelul 1 de securitate nu implică nici un mecanism de securitate. Nivelul 2 este cel mai flexibil. După ce o comunicaţie a fost stabilită, se pot aplica diferite tipuri de securitate pe fiecare aplicaţie sau serviciu. Este util în cazul în care spre exemplu se doreşte autentificare, autorizare şi criptare pentru o aplicaţie ce gestionează o bază de date importantă iar pe acelaşi dispozitiv nu se doreşte securitate pentru agenda cu cărţi de vizită. Nivelul 3 este cel mai securizat dar e mai puţin flexibil.Cand se doreşte un canal de comunicaţie în nivelul 3, autentificarea si criptarea se produc înaintea stabilirii canalului de comunicaţie. Toată informaţia schimbată între cele două dispozitive este criptată. Autorizarea nu este necesară pentru că se presupune că două dispozitive conectate în nivelul 3, ar trebui să poată accesa toate aplicaţiile si serviciile disponibile pe fiecare dispozitiv.

Riscurile de a lăsa dispozitivele în modul active (vizibil ) şi de a nu implementa cel puţin nivelul 2 de securitate pot expune dispozitivele la:

• date importante disponibile oricui
• iniţierea de apeluri telefonice de la telefoane compromise
• atacuri DoS
• instalare de malware cu scopul de infectare ulterioară a altor dispozitive sau cu intenţia de a obţine controlul dispozitivului

O politică minimă de securitate ar trebui să includă:

• configurarea dispozitivelor astfel încât utilizatorul să poată aproba orice cerere de comunicaţie
• dezactivarea Bluetooth atunci când nu se foloseşte
• alegerea nivelului 2 sau 3 de securitate
• minimizarea distanţei până la care să poată comunica dispozitivul (ideal clasa 3 de putere)

Dacă standardele actuale permit transferuri teoretice de 3 Mbit/s, viitorul prezintă scenarii foarte promiţătoare pentru iPods, camere video/digitale, PCs, etc.:

• posibilitatea transferului unui album MP3 sau a sute de imagini în doar o secundă
• streaming video de pe o camera video sau telefon mobil direct pe un televizor
• conectarea a două telefoane mobile pentru jocuri multi-player

Viziunea Motorola asupra High Speed Bluetooth merge chiar mai departe şi propune un scenariu în care filmele vor putea fi transferate prin Bluetooth din mall-uri sau aeroporturi pe telefoane mobile, PDA sau laptop pentru a fi apoi vizionate în avion sau acasă.

Autor: Sebastian Chiş