Eşecul DRM

Astăzi am să vorbesc despre DRM. Ce este DRM? Ei bine, DRM înseamnă Digital Rights Management şi este o modalitate prin care anumite corporaţii (de obicei producătorii multimedia) încercă să controleze modul în care foloseşti muzica, filmele, şi alte produse cumpărate de la ei. Aproape orice producător serios de muzică foloseşte DRM pentru a-şi distribui muzica. Ceea ce DRM forţează, este modul în care (nu) îţi poti folosi muzica, pe ce dispozitive o poti copia, de câte ori, şi aşa mai departe.

De exemplu, nu poţi downloada un MP3 cu DRM şi să-l asculţi pe orice dispozitiv USB. De ce? Pentru că asta ar învinge scopul DRM. Ai fi atunci capabil să copiezi acel conţinut către alte dispozitve ce nu conţin DRM şi să-l dai mai departe la prieteni.

La bază, DRM are un singur motiv: lipsa de încredere în tine. În teorie, dacă eşti un pirat, va fi foarte greu pentru tine să distribui muzica „furată” către alţi utilizatori. În practica, dacă tu chiar vrei sa furi muzica ai google.com, altavista şi bittorent. Şi pentru că există aşa de multe site-uri de partajare a fişierelor, întregul scop al DRM s-a întors împotriva utilizatorilor legitimi, care chiar îşi cumpără muzica.

De exemplu eu îmi cumpăr muzica – pentru anumiţi oameni asta poate suna nebunesc, şi chiar recent am descoperit Seven Places (Şapte Locuri – o banda creştină foarte faină – sau fostă banda, ca sa fim mai exacţi) şi Jeremy Camp (un alt cântăreţ creştin). Şi am decis să-i cumpăr. Din nefericire locuiesc in Cipru şi amazon.co.uk nu livrează in Cipru. Astfel am decis să cumpăr cântecele lor online.

Nu am putut găsi nici un magazin care să vândă acele melodii fără DRM. De ce vreau explicit asta? Pentru că folosesc Linux şi nu vreau să trec la un sistem de operare mai rău pentru nişte nimicuri. De ce aş vrea să renunţ la libertăţile mele (sau măcar la o parte din ele) pentru că nişte corporaţii sunt incapabile să aibă încredere în mine? Nu vreau sa fiu limitat în a-mi copia muzica doar pe câteva „dispozitive compatibile” aşa cum ei le numesc, nici să folosesc Windows XP. La urma urmei noi plătim pentru acele melodii, şi noi ar trebui să avem controlul asupra lor, nu invers.

Vreau să pot să-mi ascult muzica pe telefon, pe playerul mp3, să ard CD-uri pentru maşină (eventual, întrucât nu posed una) şi deasemnea să le ascult pe PC. Altfel, radiourile online, youtube şi bittorrent vor fi producătorii mei de muzică preferaţi.

Autor: Bogdan Mustiaţă