Gardianul RFID

Într-un articol anterior am încercat să dăm câteva date tehnice despre etichetele RFID (radio-frequency identification – identificare bazată pe frecvenţe radio). Însă pe lângă beneficiile care le aduc, aceste etichete aduc şi multe probleme.

Unde se folosesc?

Dacă în România aceste dispozitive încă nu au atras atât de mult atenţia, peste hotare ele şi-au depăşit rolul iniţial şi sunt folosite în multe alte locuri: paşapoartele cetăţenilor SUA, bilete de intrare la Campionatul mondial de fotbal, chei de acces, etc.

Probleme?

Din păcate s-a aprobat oficial implantul uman al acestor etichete. Sunt acelaşi gen de etichete folosite pentru supravegherea şi păstrarea datelor despre animale. Şi ce problemă intervine? În primul rând este vorba despre securitatea datelor. În caz că nu este evident acest lucru, nimeni dintre noi nu ar dori să se plimbe într-un loc aglomerat făcându-şi publice toate datele personale, de la adresă, vârstă, situaţie bancară, medicală, etc. Aceste cipuri pot fi citite de la distanţă, nefiind nevoie de cine-ştie-ce aparatură exotică pentru aceasta. Un simplu cititor de astfel de etichete are acces de la distanţă (chiar şi peste 20m) la datele stocate de cipul RFID. Acest lucru este îngrijorător, ştiut fiind faptul că furtul de informaţii personale este o problemă în creştere în ultima perioadă. Lipsa protecţiei informaţiilor personale este evident o ameninţare reală la siguranţa personală, prilej bun pentru hoţi, criminali şi terorişti de a-şi face treaba. Acesta e un motiv îndeajuns de bun, şi nu singurul, pentru a considera implanturile RFID o idee proastă.

Există alternative?

Mai în glumă, mai în serios, se zice că cea mai bună protecţie împotriva viruşilor este să scoţi calculatorul din priză. O metodă similară folosită pentru paşapoartele SUA este zdrobirea cipului cu ciocanul. Însă acest procedeu ar putea atrage neplăceri la graniţă. Există totuşi alternative viabile?

RFID Guardian este un dispozitiv portabil, care funcţionează pe baterii şi care acţionează ca un firewall, ca un zid de protecţie împiedicând citirile neautorizate asupra etichetei. Zidul de protecţie blochează pe o rază de 1 metru şi distorsionează frecvenţa radio folosită la citirea cipului . Dispozitivul este dezvoltat de o studentă olandeză pe nume Melanie Rieback şi este lucrarea ei de doctorat.

În viitor acest dispozitiv va putea fi încorporat în telefoane mobile şi în PDA-uri, dar momentan are nevoie de un procesor mobil puternic (Intel XScale PXA270) şi de baterii proprii.

Sursa: Arstechnica

Autor: Radu Brehar