IBM BlueGene/P

IBM a anunţat ieri lansarea pe piaţă a celui mai performant supercomputer. Denumit Blue Gene/P, a doua generaţie de supercomputere aproape triplează performanţele predecesorului său, Blue Gene/L care în acest moment este catalogat drept cel mai rapid sistem de calcul. În acelaşi timp supercomputerul rămâne cel mai eficient sistem din punct de vedere al consumului redus de energie şi ocupă un spaţiu incredibil de redus.

Noul aparat poate revoluţiona aplicaţiile ştiinţifice şi comerciale. Spre exemplu, le poate permite oamenilor de ştiinţă să ruleze simultan simulări virtuale pe circa 27 de milioane de pacienţi într-o singură după-amiază pentru a afla modul în care consumul de droguri le afectează organismul. Şi toate acestea folosind doar o frântură din potenţialul de calcul de care dispune.

Sistemul celor de la IBM este construit pentru a permite efectuarea a peste un milion de miliarde de operaţii pe secundă (petaflop). Este de circa 100.000 de ori mai performant decât orice calculator casnic şi procesează într-o secundă datele pe care le-ar procesa o stivă de laptopuri de aproape 2 kilometri înălţime. Şi asta nu e totul. Potrivit arhitecţilor noului supercomputer, viteza de calcul a acestuia poate depăşi chiar şi trei petaflops, în cazul unei configuraţii speciale.

"Sistemul Blue Gene/P marchează evoluţia celei mai puternice platforme de supercomputere din câte au existat vreodată pe Pământ", susţine Dave Turek, vicepreşedinte al diviziei de sisteme extreme a IBM.

Specificaţii tehnice

La fel ca şi predecesorul său, sistemul Blue Gene/P are un design modular, bazat pe mai multe “rack-uri” care pot fi adăugate pe măsură ce necesităţile de calcul cresc. Patru procesoare IBM PowerPC© 450 (850 MHz) sunt intergrate pe fiecare cip al sistemului, fiecare dintre ele fiind capabil de circa 13,6 miliarde de operaţiuni pe secundă. O placă de 66 pe 66 de centimetri care conţine 32 de astfel de cipuri efectuează în medie 435 de miliarde de calcule pe secundă, cel ce face sistemul mult mai performant decât orice altă configuraţie bazată pe tehnologia dual core. 32 de astfel de plăci, fiecare cu câte 32 de procesoare, sunt montate una peste alta într-o stivă care măsoară circa 2 metri. Fiecare stivă realizează circa 13,9 mii de miliarde de operaţii pe secundă, de 1.300 de ori mai mult decât orice calculator casnic existent la această oră pe piaţă.

Configuraţia de bază a lui Blue Gene/P conţine 4.096 de procesoare pe fiecare rack. Având 72 de rack-uri, numărul total al procesoarelor ajunge la 294.912, sistemul atingând în această configuraţie nivelul de un petaflop. Dacă exigenţa o cere, supercomputerul poate fi dotat cu 884.736 procesoare în 216 rack-uri şi atinge pragul de 3 petaflops.

O dată cu proiectul Blue Gene designerii au depăşit două bariere în ceea ce priveşte supercomputerele. Prima este legat de de spaţiile restrânse, Blue Gene fiind proiectat încât să încapă în locuri mici. A doua barieră depăşită are în vedere consumul redus de ernergie. În prezent noul Blue Gene/P este de cel puţin 7 ori mai economic decât oricare alt super sistem. Inovaţa constă în chipurile de mici dimensiuni care funcţionează cu un consum scăzut de energie, fiecare conectat prin câte cinci reţele interne ale sistemului.

Sistemul de operare al supercomputerului este bazat pe Linux. De asemenea, aplicaţiile sunt scrise în limbaje de programarea foarte răspândite precum Fortran, C sau C++ . Noul sistem de calcul este compatibil cu numeroase aplicaţii care rulează în prezent pe predecesorul său, Blue Gene/L. Printre acestea se regăsesc aplicaţii specializate în cercetări de fizică, chimie, biologie, aeronautică, fizică spaţială, genetică, astrologie sau seismologie. Totodată, un număr mare de producători independenţi de software şi-au anunţat intenţia de a-şi configura produsele pentru a fi compatibile cu noul supercomputer. Printre nume se regăsesc Gene Network Sciences, TotalView Technologies Inc., Tsunami Development LLC şi Visual Numerics.

Cum lansarea oficială a avut loc, au apărut imediat şi ofertele. Unele dintre cele mai mari laboratoare şi universităţi ale planetei au făcut deja comanda pentru noile supercomputere. Departamentul de Energie al Statelor Unite va instala primul supersistem de peste ocean în toamna acestui an. Alte două supercomputere sunt programate să ajungă în Germania până în iarna acestui an. Costul unui asemenea sistem nu a fost făcut încă public, însă e clar că va depăşi câteva milioane de dolari.

Sursa: IBM

Autor: Andy Daiszler