Patru libertăţi

Întotdeauna am iubit software-ul. De altfel întregul proces de a crea din nimic (biţi şi octeţi) ceva. Ceva ce nu poţi să atingi, dar totuşi este capabil să afişeze diferite forme şi culori, să tipărească şi aşa mai departe. Şi până într-un punct, arată şi se comportă „magic”. Fără nici un motiv aparent, ia uneori mai puţin de o secundă din momentul când ai dat click pe butonul cu Print, până când motorul de la imprimantă începe să lucreze şi în final ai un desen minunat afişat pe o foaie de hârtie.

Dar ce ar fi dacă ţi-aş spune că cel puţin 7 (şapte) protocoale au fost folosite pentru acea singură pagină ca să meargă de la PC-ul sau MAC-ul tău, până la imprimantă pentru a fi tipărit? Ai PS (sau PostScript, limbajul pe care imprimanta ta îl înţelege), cel mai probabil nivelul Fizic, Ethernet, IP şi TCP (toate din ISO/OSI – mai mult sau mai puţin) pentru a transfera imaginea peste reţea, iar cel mai probabil documentul a fost GZ-ipat (arhivat) pentru a se reduce traficul în reţea, iar imaginea a fost encodată în să spunem PNG. Îţi poţi imagina? Toată această complexitate este complet transparentă pentru tine. Nu trebuie să ştii nimic despre ea, pentru a putea să-ţi tipăreşti imaginea. Este pur şi simplu uimitor.

Totuşi există ceva despre care trebuie să afli...

Totul este Libertate ... sau nu.

Cred că fiecare ar trebui să aibă următoarele libertăţi când vine vorba de orice software ar folosi:

1. Libertatea de a rula programul, în orice scop (libertatea 0).
2. Libertatea de a studia cum funcţionează programul, si să-l adaptezi la nevoile tale (libertatea 1). Accesul la codul sursă al programului este o precondiţie pentru asta.
3. Libertatea de a redistribui copii astfel încât să poţi să-ţi ajuţi vecinul (libertatea 2).
4. Libertatea de a îmbunătăţi programul, şi de a distribui îmbunătăţirile către public, astfel încât întreaga comunitate beneficiază. (libertatea 3) Accesul la codul sursă al programului este o precondiţie pentru asta.

Nicidecum nu sunt idei originale. Aceste idei au fost formulate întâi de Richard Stallman, un om care a văzut un pericol în modul în care software-ul este construit. La ora actuală, software-ul este făcut în aşa mod încât nu este destinat doar să nu ofere libertăţi, dar să şi înrobească utilizatorii săi. Imaginează-ţi că vei fi obligat să foloseşti doar un sistem de operare, sau mai bine chiar, să găteşti o singură reţetă. Schimbare bruscă de subiect? Poate, dar aici este un alt citat de la Stallman:

Imaginaţi-vă cât de furioşi ar fi toţi cei care gătesc dacă guvernul ar zice „De acum încolo, dacă dai sau schimbi o reţetă, te vom numi un pirat, te vom compara cu cei care atacă navele maritime, şi te vom pune în închisoare pentru ani buni, întrucât aceasta este colaborare interzisă.” Imaginaţivă ce mânie ar fi. Această mânie este la baza mişcării softwareului liber. Vrem să avem libertate în folosirea calculatoarelor noastre.

Are sens, nu-i aşa?

Există oare libertate?

Îndrăznesc să vă prezint dumneavoastră, astăzi, libertatea 0 într-un sistem de operare foarte bine cunoscut, Ubuntu:

Este aici, chiar aici... libertatea 0. Poţi să iei orice software vrei şi să-l foloseşti în orice mod vrei. Nici o obligaţie ataşată. Aşa cum poţi vedea totuşi, libertatea este în final în a te împuternici pe tine ca şi utilizator final în a fi capabil să alegi ce software vrei, şi să fii capabil să-l împarţi cu prietenii.

Din nefericire, majoritatea sistemelor din ziua de azi nu sunt aşa. Cel mai probabil, daca l-ai cumpărat, nu poti să-l împarţi cu prietenii, si nu ai acces la codul sursa (tu, sau prietenii tăi).

Acum imaginează-ţi că există un sistem de operare care te împuterniceşte cu un singur clic în a lua ultimile versiuni ale software-ului liber pe care le poţi folosi. Scriu din el, despre el. Creez din interiorul lui. Ţi-l ofer şi ţie. Fără restricţii, fără limite.

Libertatea începe aici: Ubuntu

Autor: Bogdan Mustiaţă