Review openSUSE 10.3 RC1

Voi începe prin a spune că am fost fan Mandrake/Mandriva pentru mulţi ani la rând. Mi-a plăcut atât de mult încât nu aş fi crezut că îmi voi schimba distribuţia preferată trecând la openSUSE, mai ales că în spatele acesteia din urmă stă Novell, o companie care a semnat acea înţelegere “odioasă” cu Microsoft. Probabil o întrebare apare în mintea dvs: de aş alege openSUSE în locul Mandrivei? Sau, mai bine, de ce aş alege openSUSE în locul oricărei alte distribuţii?

Ei bine, în noiembrie anul trecut “rulam” Mandriva pe desktop. Dar mi-am luat laptop şi am constatat că Mandriva nu merge decât împins de la spate pe laptop, multe din configurări trebuind făcute manual. La familia Ubuntu nu puteam bate la uşă, pentru că fanii Mandriva nu privesc bine distribuţia ce le-a luat locul 1 în topul Distrowatch. Şi m-am gândit să încerc proaspăt lansatul, la acea vreme, openSUSE 10.2.

Ce-am descoperit la openSUSE pe moment? Installer grafic intuitiv văzusem la Mandriva deja, nimic nou. Partiţionarea nu e foarte intuitivă la openSUSE comparativ cu DiskDrake-ul de la Mandriva. Managerul de pachete? Cam incomod şi lent la openSUSE... Şi totuşi ce m-a uimit e că totul a mers din prima: suspend to ram/disk, stingerea şi aprinderea corectă a ecranului la închiderea şi deschiderea capacului laptopului, card reader (atât cât se poate pe Linux), taste multimedia, etc. Cu puţin efort a mers şi placa de reţea wireless. Şi tot pe moment am descoperit Kickoff-ul, cel mai genial meniu de la meniul Windows XP încoace.

Apoi am observat că managerul de pachete, deşi e lent în partea de colectare a listei de pachete disponibile, e rapid la update-uri deoarece foloseşte delta-rpm-uri. Ce înseamnă asta? Ei bine, în mod clasic, un update de la OpenOffice.org 2.0.4 la 2.1 se face prin descărcarea rpm-ului cu OpenOffice.org 2.1 (care are aproximativ 100 Mb) şi instalarea acestuia peste cel vechi. În modul acesta nou, se descarcă doar un delta-rpm ce include doar diferenţa de la rpm-ul OpenOffice.org 2.1 la rpm-ul OpenOffice.org 2.0.4 (şi poate avea chiar numai câteva sute de Kb), delta-rpm-ul fiind “aplicat” apoi peste rpm-ul OpenOffice.org 2.0.4. Dezavantajul pe care îl are acest sistem, cel puţin în cazul openSUSE, apare atunci când se face update la kernel. Kernelul vechi nu rămâne intact, fiind suprascris de cel nou, iar dacă cel nou nu merge, nu se mai poate boota în sistem.

Pe termen lung am observat o problemă mare la openSUSE 10.2. Pachetele rpm erau... mari, înglobând multe aplicaţii. De exemplu, pentru a avea knotes (o aplicaţie ce permite “lipirea” de notiţe pe ecran), trebuia să ai instalat un rpm ce conţinea şi akregator şi kmail şi multe altele.

Dar, în rest, eram mulţumit. Aveam un sistem pe care puteam lucra comod şi pe care nu trebuia să fii “geek” pentru a-l mânui...

Ce aduce nou 10.3? Software nou, integrarea celei mai noi versiuni KDE 4, kernel nou deci şi suport hardware îmbunătăţit. Mai mult, viteza de pornire a sistemului a fost mărită, pachetele mari au fost despărţite în pachete mai mici, managerul de pachete a devenit mai rapid iar facilitatea de update a devenit mai comodă datorită unor applet-uri pentru GNOME şi KDE. Aş zice că nu aduce nimic revoluţionar, dar e mult mai “finuţ” decât 10.2. Adică, pare mai stabil, mai rapid, mai matur şi ocupă mai puţin spaţiu.

Am început să-l folosesc de la Alpha 6, din curiozitate. Am trecut de la Alpha 6 la Alpha 7, de la Alpha 7 la Beta 1 şi apoi la Beta 2 prin reinstalări pentru că managerul de pachete era foarte instabil. De la Beta 2 la Beta 3 am folosit facilitatea de update şi de la Beta 3 la RC 1 tot prin update am trecut.

Instalarea

Am folosit CD-ul cu KDE, pentru arhitectura x86, 32 bit. Pe vremea lui 10.2 nu existau astfel de CD-uri (cu GNOME, respectiv KDE) pentru că pachetele rpm erau mult mai mari, după cum deja am explicat.

După ce am bootat de pe CD şi am ales “Installation” am selectat opţiunea “Update” şi am lăsat bifată opţiunea de adăugare repository-uri online de pachete. Dar installer-ul nu-mi detectează corect placa de reţea, sau cel puţin nu-şi dă seama că am un cablu de reţea înfipt în placă. Aşa a făcut de la Alpha 6 încoace:

Drept urmare repository-urile deja instalate mi-au fost dezactivate, şi pachetele actualizate au fost doar cele care se găseau şi pe CD.

Treaba asta a generat conflicte. Practic pachetul Y (instalat de mine de pe un repository online gen Packman) rămânea în aer după ce pachetul X de care depindea se actualiza cu pachetul X' disponibil pe CD. Am bifat, deci, de câteva zeci de ori “Ignore this dependency”.

După instalare propriu-zisă, sistemul se resetează şi bootează de pe hard-disk, de unde începe configurarea. Placa de reţea e din nou prost detectată:

Dar când ajung la pasul Online Update, ca prin minune, se conectează la internet şi îşi face update. Dar vă sfătuiesc să săriţi peste pasul Online Update. Programatorii de la openSUSE au uitat să şteargă o bucată de cod, scrisă iniţial cu scop de debugging. Această bucată de cod generează un căsuţă de mesaj la fiecare progres în timpul instalării update-urilor. Practic, când update-ul ajunge la 5%, se afişează căsuţa. Când ajunge la 6% iar se afişează, la 7% la fel... şi aşa mai departe pentru fiecare pachet care se updatează!!!

Acest bug e primul pe lista celor mai antipatice bug-uri din 10.3 RC1.

Bucuros că tasta Space a scăpat cu bine după ce a muncit câteva minute bune închizând căsuţă de mesaj după căsuţă de mesaj, am intrat în KDE. Un verde foarte relaxant te inundă de peste tot. Chiar dă senzaţia că va fi o distribuţie foarte bună.

Lista “oficială” a repository-urilor “neoficiale” o găsiţi aici. Un repository se adaugă din YaST > Software > Software Repositories (click pe Add > bifat Specify URL... > scrii ce vrei la repository name, de exemplu “guru” şi adaugi URL-ul corespunzător în căsuţa URL, de exemplu “http://ftp.gwdg.de/pub/linux/misc/suser-guru/rpm/10.3/RPMS”).

Dacă vreţi să vă meargă mp3-urile, sau dacă vreţi să puteţi scrie cd-uri audio cu k3b, sau dacă vreţi mplayer cu toate codec-urile posibile, atunci trebuie să vă adăugaţi repository-ul Packman (de care am mai amintit mai sus). Pentru a avea un Amarok care ştie să “asculte” mp3-uri, vă trebuie amarok şi libxine din repository-ul Packman. Pentru k3b şi cd-uri audio, vă trebuie k3b-codecs ş.a.m.d.

Sistemul se mişcă repede, e uşor de administrat iar am 99.99% din software-ul care îmi trebuie în repository-uri (chiar şi Flash Player sau Adobe Reader, de exemplu)! Ce nu am găsit în repository-uri e pidgin-guifications, dar asta nu e o problemă şi VMware Server, dar pentru VMware există un rpm universal pe site-ul oficial. Wireless-ul merge, dar după puţină bătaie de cap, pentru că merge “altfel”. În sensul că nu am mai apelat la ndiswrapper ci la driver-ul nativ pentru plăci Broadcom 43xx. Cu bluetooth-ul încă nu m-am descurcat pentru că am observat că pachetul bluez-utils nu mai conţine binarul hidd. Singura problemă pe care o am este cu tastele multimedia, mai exact cu cele de volum. Volumul se ajustează foarte lent: ţin apăsat pe tasta "-", de exemplu, şi durează... volumul se reduce foarte, foarte lent. Poate se rezolvă până la versiunea finală. Poate o să le spun despre bug-ul ăsta.

Şi cu asta cred că am terminat. Dacă tocmai vă gândiţi să migraţi pe Linux, openSUSE e alegerea ideală pentru începători. Dacă rulaţi deja o altă distribuţie, vreţi să încercaţi ceva nou şi nu aveţi chef de configurări manuale, openSUSE e iar o alegere ideală. Anunţul oficial al versiunii 10.3 RC1, “săppat” deja de mai mult de 500 de ori, ne asigură că acest release poate fi instalat de oricine, deci e considerat suficient de stabil. Curaj! Cameleonul verde e chiar prietenos.

Autor: Silvian Creţu